Scrisoare de dragoste de la Mihai Eminescu pentru iubita sa, Veronica Micle
Stimata doamna,
Aseara v-am zarit intr-o loja pe care o ocupati la reprezentatia de binefacere data in folosul saracilor, in sala societatii dramatice.
Atunci mi-am amintit de invitatia primita, de a veni intr-o joi la serata dv. literara.
Nu merit laudele aduse pentru poezia EPIGONII. E o conceptie pe care o faurisem inca la Viena, intr-un elan de patriotism.
Trecutul m-a fascinat intotdeauna. Cronicile si cintecele populare formeaza in clipa de fata un material din care culeg fondul inspiratiilor.
Cred ca voi putea ceti in salonul dv. o poezie, avind un subiect cules din acest material.
Primiti respectul meu.
Mihai EMINESCU
Scrisoare de dragoste de la Mihai Eminescu pentru iubita sa, Veronica Micle (fragment)
“Draga mea Veronicuta,
Sunt cinci ceasuri de dimineata si eu, luindu-ma cu lucrul, n-am putut inchide ochii inca. Acum, dupa ce-am sfirsit cite aveam de facut, imi inchei ziua gindind la tine, pasarea mea cea sprintena, cea voioasa si trista totodata si as vrea sa pun mina pe tine, sa te sarut pe aripa… pe locul unde va fi fost odata doua aripi, pe umarul tau cel alb si rotund si frumos. Dar trebuie sa-mi pun pofta-n cui, caci in acest moment tu dormi dusa, in patutul tau asternut desigur c-o fina pinza de in, iar eu ma uit in luminare si gindesc la tine. Dormi si nu te trezi, draga mea Nicuta, ca eu te pazesc tocmai de aici.”
